13 aprilie 2009

Cuvinte din cuvinte...



Simteam in nari aroma de vanilie a fumului tigarii de foi. Ii priveam ochii negrii, adanci, uneori demonici, cum se misca vioi de la o persoana la alta. Degetele lungi si fine care tineau tigara se sprijineau pe cotiera fotoliului. Bratara din piele, inscriptionata, contura articulatia mainii dandu-i un aer de o eleganta usor dominatoare. Imi imaginam un sarut depus pe degetele acelea, intr-un gest de profund respect si mai ales un gust de tutun, vanilie si miere.
Il priveam si simteam cum izvoreste din el o salbaticie controlata care impunea respect. O atitudine misterioasa si directa in acelasi timp, care starneste invidie, un aer dominator doar prin puterea manipulatoare a gandurilor.
Acum se amuza. Simteam rasul din el si simteam mai ales nedumerirea celor din jur. Nu intelegeau, dar el continua sa le plastifieze atitudinea metaforizand exemple clare si fara echivoc. Nu se dadea in laturi de la nimic si continua sa se amuze. Un zambet prelung, usor ironic se desena prin ridicarea coltului gurii. Dintii albi dadeau impresia ca, atunci cand vorbeste, musca din prada rapusa in asa fel incat sa o ucida lent. Nu suporta ipocrizia si minciuna, nu suporta oamenii care spun multe si nu spun nimic, nu suporta violenta generata din neintelegere si loveste in ele fara crutare Dar o face calm, argumentat si punctat exact unde doare mai tare.
Am inceput sa zambesc si sa-mi alin acea foame de cuvinte din zambetul desenat pe fata ca o masca a firescului. Incercam sa gust sangele micimii imprastiat pe toti peretii.
Obosisem. Nu mai aveam energia sa privesc taratoarele in propriile lor scursuri.
El nu. Era acolo implacabil si direct oferindu-mi un spectacol plin de contraste in care estetica uratului avea forma umana.
Intr-un tarziu am plecat de acolo. O tacere stranie s-a asternut in pasii nostrii. Ma simteam epuizata si oarecum nedumerita. Imi doream sa cad intr-un somn in care sa simt doar aroma de vanilie. Vroiam sa raman si sa fug in acelasi timp. Am zambit si l-am privit dincolo de irisii negrii ai ochilor fara definitie...stia deja...
Cand am sa fug am sa fug pentru ca mi-e frica de mine langa tine....

3 comentarii:

  1. Sentimente, trairi, nelinisti...
    O scriere interesanta, cu episoade intalnite aproape zilnic la aproape toate fiintele. Primaveri frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos Gianina pentru gandurile tale. Intotdeauna asemenea intamplari ma marcheaza intr-un fel sau altul. Primaveri inflorite!

    RăspundețiȘtergere
  3. off graba strica treaba:)) imi cer scuze: Geanina:)

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!