Imi inchipuiam ca dansand printre cuvinte, si de cele mai multe ori impreuna cu ele, haoticul din mine o sa prinda un anumit contur. Dar nu a fost sa fie. Cred ca sunt prea lenesa pentru asta, cu atat mai mult cu cat muzica difera aproape de fiecare data.
Cateodata este o muzica ascutita, violenta, in aparenta disarmonica. Efectul este uimitor pentru public. Ei cred ca este doar un capriciu, o vanitate vetusta ca apoi prin perceptia lor stramba sa il declare un gest lacom, lipsit de senzatie si menit sa aduca laurii mult doriti.
Si cat de mult gresesc!
De ce gresesc? Pentru ca nu gasesc acel amanunt care sa faca sa iasa armonia la suprafata. Si asta pentru ca fac atata galagie inutila incat nici mastile nu-i mai ajuta. Si atunci dansul se muta intr-un spectacol al fricii, al agresiunii si al micimii. In multimea asta pestrita sunt din ce in ce mai putini cei ce gasesc cheia armoniei. Si de aceea dansez foarte rar pe muzica asta, desi imi place. Apoi este muzica aceea prelunga, care iti patrunde in vene si pasii o urmeaza fara preget. Este o muzica in care si cuvintele isi gasesc linistea si scopul precis. Note, acorduri si apoi o revarsare spre pasii dificili a unui dans plin de curiozitate, incisiv si calm in acelasi timp. Un dans dintr-un spectacol al publicului, a trairilor lui, al curgerii lor spre cuvintele mele. Oare un singur cuvant poate defini asta?
Cateodata este o muzica ascutita, violenta, in aparenta disarmonica. Efectul este uimitor pentru public. Ei cred ca este doar un capriciu, o vanitate vetusta ca apoi prin perceptia lor stramba sa il declare un gest lacom, lipsit de senzatie si menit sa aduca laurii mult doriti.
Si cat de mult gresesc!
De ce gresesc? Pentru ca nu gasesc acel amanunt care sa faca sa iasa armonia la suprafata. Si asta pentru ca fac atata galagie inutila incat nici mastile nu-i mai ajuta. Si atunci dansul se muta intr-un spectacol al fricii, al agresiunii si al micimii. In multimea asta pestrita sunt din ce in ce mai putini cei ce gasesc cheia armoniei. Si de aceea dansez foarte rar pe muzica asta, desi imi place. Apoi este muzica aceea prelunga, care iti patrunde in vene si pasii o urmeaza fara preget. Este o muzica in care si cuvintele isi gasesc linistea si scopul precis. Note, acorduri si apoi o revarsare spre pasii dificili a unui dans plin de curiozitate, incisiv si calm in acelasi timp. Un dans dintr-un spectacol al publicului, a trairilor lui, al curgerii lor spre cuvintele mele. Oare un singur cuvant poate defini asta?
Eu nu am sa-l caut pentru ca simt ca nu are sens...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!